Displaying items by tag: Uniunea Europeana

Cu urmare a demersurilor intense întreprinse de Alianța pentru Agricultură și Cooperare către Copa-Cogeca și autoritățile naționale pentru obținerea unor derogări de la Pactul Verde European în contextul conflictului ruso-ucrainian, Comisia a anunțat că este dispusă să accepte derogări importante de la Regulamentul (UE) nr. 1307/2013 al  Parlamentului European și al Consiliului și de la Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014 al Comisiei în ceea ce privește punerea în aplicare a anumitor condiții referitoare la plata pentru ecologizare pentru anul de cerere 2022.

Cele mai importante pentru fermierii noștri, cu un impact imediat, constau în derogarea de la articolul 44 alineatul (4) din Regulamentul mai sus amintit, permițând statelor membre să decidă ca terenurile aflate în pârloagă să fie considerate o cultură distinctă, chiar dacă aceste terenuri au fost pășunate sau recoltate în  scop de producție.

De asemnea, prin derogare de la articolul 45 alineatul (2) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, pentru anul de revendicare 2022, statele membre pot decide ca terenurile necultivate să fie considerate zonă de interes ecologic în temeiul articolului 46 alineatul (2), primul  paragraf, litera (a), din Regulamentul (UE) nr. 1307/2013, chiar dacă aceste terenuri au fost pășunate sau recoltate în scop de producție sau au fost cultivate.

Se va aplică factorul de ponderare stabilit pentru terenurile aflate în pârloagă în anexa X la Regulamentul (UE) 1307/2013.

La fel de importantă este derogarea de la articolul 45 alineatul (10b) din Regulamentul delegat (UE) nr. 639/2014, derogare care permite utilizarea de produse de protecție a plantelor în acele zone destinate pășunării sau recoltate în scopuri de producție.
 
Cu privire la un alt obiectiv al Alianței pentru Agricultură și Cooperare privind o strategie pentru creșterea producției de proteaginoase la nivelul Uniunii, în cadru Consiliului AGRI-FISH de astăzi, 21 martie 2022, a fost prezentată o notă informativă intitulată „Îmbunătățirea potențialului proteinelor pe bază de plante în Europa, în conformitate cu obiectivele stabilite în Pactul verde european”. Acesta a fost inițiată de reprezentanța austriacă și a primit sprijinul a alte 19 state membre, printre care și România.
Ministrul agriculturii, domnul Adrian Ionuț-CHESNOIU, a susținut în cadrul Consiliului AGRI-FISH această inițiativă, declarând că este binecunoscut faptul că Uniunea este dependentă de importuri proteice din țări terțe, dintre care 76% din provin din soia și șroturi din soia. A transmis că România va sprijni demersul prin cultivarea unor soiuri de proteaginoase și leguminoase cu potențial mare de producție și cu rezistență crescută la condițiile climatice.
 
În urma dezbaterilor, președinția franceză a concluzionat că este absolut necesară dezvoltarea, în continuare, a producției de proteine ​​vegetale și a surselor alternative de proteine ​​animale în UE și a invitat Comisia să prezinte o strategie UE de tranziție a proteinelor, care încurajează cultivarea de proteine ​​vegetale pentru alimente și hrană pentru animale în UE, precum și utilizarea altor surse durabile de proteine.
 
Cele 4 organizații profesionale din agricultură, industrie alimentară și servicii conexe, reunite informal în Alianța pentru Agricultură și Cooperare, însumează aproximativ 3500 de fermieri care lucrează o suprafață totală de 2,5 mil ha, la care se adaugă 1,5 mil ha echivalentul UVM aferent zootehniei, pe întreg teritoriul României. Alianța cuprinde totodată și membri care activează în industria alimentară și cumulează a cifră de afaceri de 24,2%, respectiv un număr de angajați de 15,95% din totalul sectorului agroalimentar românesc.
 
Pentru informații suplimentare: Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea.

„Suntem primii care examinează impactul potențial al strategiilor în forma lor actuală.”. Acesta este modul în care, în urmă cu câteva săptămâni, Departamentul pentru Agricultură din SUA a prezentat prima evaluare a impactului asupra strategiilor Farm to Fork și Biodiversitate. Două elemente cheie ale pachetului Green Deal care au fost lansate în luna mai. La Bruxelles de mai bine de 13 ani, este pentru prima dată când trebuie să citesc evaluarea impactului asupra unei politici centrale a Uniunii Europene de la o agenție guvernamentală non-UE. Un fapt banal? Cu siguranță nu, mai degrabă un fapt simbolic. Un simbol care ar trebui să-i îngrijoreze pe cei care sunt dincolo de rândurile fermierilor și agro-cooperativelor din UE. Strategiile Farm to Fork și Biodiversitate sunt politici largi care vor avea un impact asupra sectorului agricol în mai multe moduri. Ambele propun diverse obiective și ținte politice, inclusiv retragerea a 10% din suprafața agricolă, reducerea cu 20% a utilizării îngrășămintelor chimice, reducerea cu 50% a utilizării pesticidelor chimice, stabilirea a 25% a terenurilor agricole sub producție ecologică , plantarea a 3 miliarde de copaci și reducerea cu 50% a utilizării antimicrobiene pentru animale.

Toate sunt ținte care sună grozav la prima vedere. Cu toate acestea, pentru cei mai preocupați și afectați pentru prima dată, fermierii din UE și cooperativele lor, lipsa unei foi de parcurs tehnice precise sau a unor soluții este îngrijorătoare. Simțul comun ar dicta, de asemenea, că știm cum s-au decis numerele din spatele acestor obiective și cum vor avea impact asupra producției noastre, a mediului, a prețurilor de consum, a securității noastre alimentare și a exporturilor noastre. Nicio documentație sau studii nu s-au filtrat de la Comisie de când comunicările privind aceste strategii au fost publicate în luna mai, în ciuda anunțurilor făcute de comisari care consideră că studiile de impact sunt un element cheie pentru buna guvernare. Fără acest element cheie, suntem obligați să speculăm. Există un studiu și dacă da, de ce nu este public? Dacă un studiu nu există, am anunțat o strategie fără a pune la îndoială fezabilitatea obiectivelor sale și a impacturilor sale? Am pus căruța în fața calului?

Având în vedere acest context, se poate citi concluzia USDA: „În toate scenariile, am constatat că reducerile de intrare propuse afectează fermierii din UE prin reducerea producției lor agricole cu 7-12 procente și diminuarea competitivității lor atât pe piețele interne, cât și pe piețele de export. Mai mult decât atât, am constatat că adoptarea acestor strategii ar avea impacturi care se extind dincolo de UE, creșterea prețurilor la produsele alimentare la nivel mondial cu 9 (adoptarea doar la UE) până la 89% (adoptare globală), afectând negativ bugetele consumatorilor și, în cele din urmă, reducând bunăstarea societății la nivel mondial 96 miliarde dolari până la 1,1 trilioane de dolari, în funcție de cât de mult adoptă strategiile alte țări. Estimăm că prețurile mai mari ale produselor alimentare în aceste scenarii ar crește numărul persoanelor cu insecuritate alimentară din cele mai vulnerabile regiuni ale lumii cu 22 de milioane (adoptarea UE doar) la 185 milioane (adoptarea globală). "  Aici se află probabil adevărul incomod, elefantul din cameră, explicând de ce Comisia Europeană întârzie lansarea propriei sale evaluări de impact, de ce unele ONG-uri solicită, de asemenea, un proces mai rapid care nu va lua în considerare aceste elemente la riscul de a pune în pericol buna funcționare a proceselor democratice ale UE.  De ce un raport, care afirmă în mod clar faptul că ne-am putea confrunta cu insecuritatea alimentară și o creștere a prețurilor alimentelor de consum, a primit o acoperire mediatică atât de limitată?

De ce, pe această latură a ecuației durabilității, nu pare să-i îngrijoreze factorii de decizie cheie din UE? 

De ce sunt fermierii și agro-cooperativele europene cei care trebuie să reamintească faptele de bază, cum ar fi prețurile transmise consumatorilor, securitatea alimentară europeană sau eventualul impact pe care acesta l-ar putea avea asupra partenerilor noștri comerciali? 

Agricultura nu funcționează pe o bază ideologică. Deși istoria a dovedit-o constant, totuși se pare că o uităm. Trecerea către o viziune teoretică a agriculturii pe care o observăm este îngrijorătoare, deoarece nu ne putem juca cu nevoile primare ale concetățenilor noștri.  Agricultura este o industrie ca nimeni alta. Putem deveni orientați spre misiune, mergând dincolo de producția de alimente pentru a ne îngriji de binele comun. Dacă suntem de acord să lucrăm împreună pentru atingerea unor obiective mai mari, avem nevoie de soluții concrete. Dacă dorim să avansăm urgent, să punem mijloacele, să identificăm toate mecanismele concrete pe care le putem pune în aplicare, cum ar fi mecanismele de reducere a carbonului. Să oferim vizibilitate fermierilor mergând la sfârșitul procesului pentru noua PAC, astfel încât să putem investi în bioeconomie, bioenergie, agroforesterie, agricultură de precizie și lanțuri alimentare mai scurte.  Cu cât rămânem mai mult în teorie, fără fapte care să ne ajute și să ne informeze abordarea, cu atât vom merge mai încet. Este timpul ca Comisia să-și publice propria evaluare de impact cuprinzătoare. O astfel de evaluare a impactului și concluziile sale vor echilibra probabil dezbaterea actuală din jurul PAC, obligându-ne să analizăm complexitatea ecuației durabilității și ne va ajuta să lucrăm în direcția soluțiilor concrete pentru mediu, pentru consumatori și pentru fermieri și cooperativele acestora. 

Pekka Pesonen
Secretar general al Copa și Cogeca

Comunicatul original se regăsește aici: (english version)